Au mai fost episoade funny si enervante pana am invatat sa sed frumos in sa. A durat mult de exemplu pana sa inteleg ca mai exista sa mai in spate si nu trebuie sa stai cocotata in carca bietului om.
Vorbind strict de naravasa lui Gigel cel Viteaz, in curbe ascutite luate la o viteza considerabila pilotul nu prea tine fundul in sa, ci vireaza motocicleta intr-un fel ce mie-mi inspira a patinaj artistic. Frana, leganat pe stanga, acceleratie, frana, leganat pe dreapta s.am.d. La curbele stranse ca in ace de par, pentru ca succesiunea e foarte rapida leganatul asta devine o miscare constanta si foarte armonioasa. Armonioasa pentru el, pilotul, asa cum o percep eu din spate. Iar in toata armonia asta pasagerul trebuie sa se incline exact cat se inclina pilotul. Cam cu avantul si ardoarea unui sac de cartofi. Adica deloc. Daca nu, si pilot si sac de cartofi fac buf.
Si cum Rapunzica e no.1 la exces de zel, odata ce a descoperit ca exista sa in spate si picioarele nu se faramiteaza daca le tine mai incordate… floare la ureche, calaritul asta.
Right? Right 😐
Pe un drum foarte frumos ce se cheama Pisica & Scripca plin de ace de par si alte delicii pentru motociclisti excesul meu de zel got the best of me. Proaspat intitiata intr-ale cocotarii cu folos, mi s-a parut absolut firesc sa ma si dau in stamba. Asa ca in acele de par ce-au urmat am inceput sa fiu… una cu pilotul. Leganus pe stanga, leganat si eu. Leganus pe dreapta, leganat si eu. Ridicat din sa… yeah, baby!
Fireste in ignoranta mea, ma vedeam calarind cu aceeasi gratie si indemanare ca Gigel cel Viteaz. Una cu pilotul si cu motocicleta. In reality…
This is what you should do:
And this is what I was probably doing:
Toate astea intamplandu-se la viteze considerabile si in curbe deloc usoare.
Si cum n-am primit nici cel mai mic semn de ingrijorare, i-am dat inainte cu leganusul meu cand pe o parte cand pe alta, fericita ca I got this whole curba si motor thing and I am so rocking it.
Luckily, Gigel nu e viteaz degeaba si stie ce trebuie sa faca atunci cand pasagera lui se da in leagan like nobody’s business pe spatele lui, astfel incat sa nu facem buf cu totii.
El: Observ ca ai descoperit ca mai ai sa in spate. Foarte bine.
Eu, toata un emoji zambicios: Da, da, da!
El: Si acuma te tii si tu pe picioare, deci nu-ti mai scapa scarita..
Eu, zambarind si mai tare: Da, da, da!
El: Si ma ajuta la frane, sa stii. Nu te mai aduni toata peste mine
Eu, pocnind de atata fericire: Da, da, da! Si am descoperit ce sa fac si la curbe… cum sa ma inclin.
El, serios un pic: Mda, daca ai putea sa tii totusi fundul pe sa, ar fi mai bine.
Eu, mai scazand din emojis: Daaa… ?
Tot eu: Adica… adica n-am facut bine deloc in curbe?
El: Nu prea
Eu: Oh! Adica am facut rau?
El: Cam da
Eu, emoji inciudat: Rossi pe dracu’!
El: Haha! Da’ nu e treaba ta sa inclini motocicleta!
Eu, emoji pe cale de smiorc: Am inteles
El, mai cu blandete: Ai stat foarte bine. Si se simte mult la frane, dar… umm.. tine totusi fundu’n sa.
Eu: But it felt really good. Ma simteam lipita toata de tine si foarte la unison
El: Aaaa… nu chiar
Eu: Mm.. Inteleg, inteleg
Drept pentru care, bosumflata sa ba, la intoarcere am sezut mai mumos ca Bubico.
Ba chiar dupa vreo cateva luni, mi-a marturisit ca a scos bicicleta la o tura si i-a lipsit sacul de cartofi din spate. Acu’ daca nici aia nu mai e tru lav… Nici eu nu mai stiu ce e.
Your Kind Of Girl 